Unul dintre conceptele vehiculate în ultimul timp este cel de „economie albastră”, a mărilor și oceanelor. Aceste vaste întinderi de apă au importanță pentru numeroase activități economice, printre care navigație, pescuit, agricultură biologică, divertisment, dar și pentru sursele regenerabile de energie. Marea Neagră reprezintă pentru România o oportunitate de creștere a cantității de energie „verde”, de atingere a obiectivelor climatice și de asigurare a necesarului de consum al țării.
Cum funcționează o turbină eoliană offshore (din largul mării)?
Energia electrică poate fi generată prin rotirea magneților în interiorul unei bobine de sârmă conductoare. În cazul unei centrale electrice sunt folosiți combustibili convenționali (gaze naturale, petrol etc.) pentru a încălzi apă, ce produce abur la presiune înaltă, capabil să antreneze o turbină, iar apoi un generator electric. În cazul turbinelor eoliene, pentru rotație este folosită forța – curată și regenerabilă – a vântului.
Interiorul turbinei eoliene
Pentru a capta energia eoliană, cele trei palete sunt așezate în unghiul corect, orientate către direcția vântului, iar mișcarea aerului le determină să se rotească. Acestea sunt conectate la un butuc și formează rotorul.
În interiorul nacelei – partea fixă a turbinei – rotația paletelor este transmisă prin arbore și antrenează magneții din interiorul unei bobine de sârmă. Aceasta generează un curent alternativ.
Specificul turbinelor eoliene offshore
Deși turbinele offshore sunt construite pe aceleași principii cu cele onshore (de pe uscat), există diferențe în modul de realizare a fundației.
De asemenea, este de remarcat că în apele adânci (>60 m), se folosesc turbine eoliene plutitoare. Turbinele plutitoare au acces la vânt mai puternice, ceea ce duce la o producție potențială de energie mai mare. În plus, instalarea turbinelor plutitoare mai departe de țărm reduce impactul vizual și atenuează potențialele conflicte cu alte activități marine.
Turbinele offshore trebuie să fie mai robuste și să facă față unor viteze ale vântului mai mari, precum și salinității ridicate a mediului. Pentru aceasta, experiența din sectorul de petrol și gaze se dovedește utilă, prin adaptarea anumitor tehnologii.
Distanțele fac ca mentenanța să fie dificilă, de aceea turbinele offshore sunt dotate cu sisteme de monitorizare, ce pot semnala producerea evenimentelor nedorite.
Pentru mentenanță, turbinele eoliene offshore trebuie să aibă facilități care să permită navelor de sprijin să acosteze și să transfere personalul. De asemenea, personalul de întreținere poate fi transportat și cu elicopterul. Indiferent de modul de deplasare a echipelor, turbinele eoliene offshore au nevoie de o bază pe uscat. În special acolo unde parcurile eoliene sunt situate departe de țărm, sunt utilizate platforme asemănătoare celor de petrol și gaze, ce pot găzdui personalul de întreținere.
Legătura cu uscatul
Turbinele transmit curent prin cabluri aflate pe fundul mării către o stație offshore (în larg). De aici, tensiunea este crescută și curentul este trimis la țărm prin cabluri de înaltă tensiune. O tensiune mai mare înseamnă că se pierde mai puțină energie la transmisie.
Pe uscat, o altă stație ajustează din nou tensiunea, astfel încât electricitatea să poată fi introdusă în rețea și distribuită prin linii electrice către unități economice și consumatori casnici.
Ce se întâmplă cu parcurile eoliene la sfârșitul duratei de viață?
Când un parc eolian ajunge în cele din urmă la sfârșitul duratei de viață propuse inițial, există mai multe posibilități:
-
- Dezafectarea, îndepărtarea turbinelor și reciclarea componentelor. În prezent, există tipuri de turbine ce se pot recicla în proporție de 85-95%.
- Extinderea duratei de viață, prin repararea și întreținerea turbinelor existente
- Realimentarea (repowering), prin înlocuirea modelelor vechi de turbine cu altele noi, modern și eficiente.
