Resursele naturale sunt valorificate atunci când sunt exploatate și sunt folosite de către populație și agenții economici. Industria de petrol și gaze face ca resursele naturale de hidrocarburi să ajungă la cetățeni, după rafinare și prelucrare. Traseul zăcământ-consumator trece prin mai multe tipuri de companii, grupate în 3 segmente, denumite de obicei cu termenii englezești „upstream”, „downstream” și „midstream”. „Upstream” se traduce literal prin „amonte”, „downstream” prin „aval”, iar „midstream” poate fi aproximat prin „cursul mijlociu”. Acești termeni, intuitivi, arată poziționarea unei companii în lanțul valoric al petrolului sau gazelor naturale. În acest articol, descriem cele 3 segmente și câteva dintre provocările majore cu care se confruntă acestea în perioada actuală.
În primul rând, trebuie să răspundem la întrebarea „De ce este necesară această segmentare”? Domeniul petrolului și gazelor naturale a devenit tot mai complex de-a lungul timpului, astfel că specializarea companiilor a venit în mod firesc. Ar fi foarte dificil ca o companie să acopere toate cele 3 segmente, având în vedere complexitatea cerințelor, importanței strategice și dimensiunii capitalului ce ar trebui implicat.
Cele 3 sectoare – pe scurt
Sectorul upstream se referă la explorarea și producția de țiței și gaze naturale și cuprinde acele companii care caută și extrag țițeiul sau gazele, din depozite geologice aflate pe uscat sau în largul mării. Printre cele mai importante acțiuni din acest sector se numără explorarea, adică determinarea efectivă a existenței resurselor, și producția – exploatarea rezervoarelor naturale.
Sectorul downstream cuprinde companiile ce au drept obiect de activitate rafinarea, comercializarea și vânzarea produselor petroliere sau a gazelor naturale. Petrolul este rafinat și transformat în produse precum benzină, motorină, ulei de motor, gudron, materiale plastice. Gazul natural este procesat și vândut direct, poate fi lichefiat sau poate servi drept materie primă pentru îngrășăminte. Stațiile de alimentare fac, de asemenea, parte din sectorul downstream.
Sectorul midstream este sectorul intermediar între upstream și downstream, implicând cu precădere purificarea, transportul și depozitarea țițeiului și a gazelor naturale. După ce resursele sunt extrase din sol, acestea sunt transportate prin intermediul conductelor, cisternelor, vagoanelor, vapoarelor către unități de rafinare sau depozitare.
SECTORUL UPSTREAM. AICI SUNT RESURSELE.
O companie specializată în explorarea și extragerea petrolului și a gazelor naturale din depozite onshore (pe uscat) sau offshore (din mare) se găsește în sectorul upstream.
EXPLORAREA
Operațiunile ce țin de explorare sunt realizate cu ajutorul geologilor, care caută depozite valoroase din punct de vedere comercial de petrol și/ sau gaze naturale. România, de exemplu, se găsește în situația favorabilă de a fi descoperit relativ de curând depozite atât în sol, cum este cel de la Caragele, cât și în mare.
PRODUCȚIA PROPRIU-ZISĂ. METODELE DE PRODUCȚIE
Petrolul și gazele naturale se găsesc în bazine de sedimentare; pentru accesul în aceste zăcăminte se folosește cel mai adesea metoda forării verticale, pentru a permite gazului să iasă la suprafață, unde va fi colectat, apoi tratat, transportat etc.
O altă metodă de forare se este fracturarea hidraulică, numită și „fracking”. Aceasta presupune introducerea unor fluide (formate în general din nisip, apă, plus substanțe chimice speciale) la presiune mare în puțul de foraj. Fracturarea hidraulică se realizează la o adâncime de peste 1 km, sub nivelul pânzei freatice.
UTILIZAREA ZĂCĂMINTELOR DEPLETATE
Tehnologia CCUS (carbon capture utilisation and storage) câștigă tot mai mult teren pe întregul glob deoarece permite decarbonarea unor industrii carbon intensive prin captarea dioxidului de carbon și stocarea sa în zăcămintele epuizate. Industria upstream are cunoștințele, resursele umane și experiența pentru desfășurarea cu succes a acestui tip de proiecte, deosebit de importante pentru atingerea obiectivelor climatice.
Provocările curente ale sectorului upstream:
Printre principalele provocări înregistrate de către companiile din sectorul upstream amintim suprataxarea, decarbonizarea și schimbarea modelelor de business.
În multe țări se înregistrează fenomene precum suprataxarea sau plafonarea prețurilor, pentru a limita presiunea financiară asupra guvernelor. Industria de petrol și gaze, ca și întreaga economie, are nevoie de predictibilitate în privința taxării, precum și de o abordare echitabilă, care să-i permită dezvoltarea. Ț
În contextul obiectivelor climatice, companiile din sectorul upstream trebuie să demonstreze reduceri ale emisiilor, iar pentru aceasta sunt necesare investiții în măsurare, monitorizoare și diminuarea efectivă, dar și o abordare de profunzime, prin electrificare și conectarea cu tehnologiile regenerabile.
Schimbarea modelelor de business este declanșată de către criza energetică mondială, în care Rusia încetează să mai fie un furnizor pentru multe țări. Astfel, se constată o nouă dinamică a prețurilor, focalizare pe creșterea producției interne (la nivel național, dar și în cazul UE) și menținerea utilizării gazului natural în condițiile particulare ale tranziției energetice. Astfel, companiile din industria upstream iau în considerare dezvoltarea unor proiecte de tip CCUS, dar și dezvoltarea producției de hidrogen albastru.
SECTORUL DOWNSTREAM. PUNCTUL DE TANGENȚĂ CU BENEFICIARII FINALI
Sectorul downstream cuprinde o serie vastă de companii, ce au drept obiect de activitate rafinarea, marketingul și vânzarea produselor petroliere.
Rafinarea este un proces complex ce are drept scop transformarea țițeiului, inutilizabil în starea sa naturală, în produse petroliere folosite pentru încălzirea locuințelor, alimentarea vehiculelor și fabricarea materialelor plastice petrochimice.
Marketingul este un instrument pentru comerțul produselor petroliere rafinate către întreprinderi și consumatori publici sau industriali. Vânzările de gaze naturale au drept scop consumatorii industriali, furnizorii de energie electrică și unitățile de încălzire rezidențială și comercială.
Provocările curente ale sectorului downstream: instabilitatea prețurilor la nivel mondial, ce poate afecta profitabilitatea, investițiile etc. Unul dintre factorii principali de volatilitate este criza din Ucraina, care a condus la modificări bruște a prețurilor în întreaga lume. De asemenea, reglementările naționale privitoare la obiectivele climatice cresc necesitatea unor investiții importante în tehnologie și digitalizare, pentru decarbonarea acestui sector și îndeplinirea cerințelor de mediu. Pentru sectorul downstream de gaz se conturează o competiție din partea surselor alternative de energie, cum ar fi electricitatea sau sursele regenerabile. Totuși, având în vedere că gazele naturale reprezintă o soluție de echilibrare a sistemului energetic, în cazul fluctuațiilor sezoniere ale surselor regenerabile, sectorul de gaze naturale are un statut unic, reprezentând un pilon de stabilitate și siguranță a aprovizionării.
SECTORUL MIDSTREAM. „SISTEMUL CIRCULATOR” AL INDUSTRIEI DE PETROL ȘI GAZE
Sectorul midstream implică transportul și depozitarea țițeiului și a gazelor naturale. De asemenea, cuprinde și facilitățile de LNG (gaz natural lichefiat), precum și întreaga infrastructură de transport, de ex. conducte, cisterne, facilitățile de căi ferate și vapoare.
Unitățile de prelucrare reprezintă un element important al sectorului midstream: gazul natural care iese din pământ este, de fapt, un amestec de metan, etan, propan, butan și pentan, vapori de apă, hidrogen sulfurat, dioxid de carbon, azot și alte gaze. De aceea, este necesară separarea acestora în instalații dedicate, ce selectează gazele naturale de celelalte componente ale amestecului.
Instalațiile LNG transformă gazul natural în lichid prin răcire. În stare lichefiată, gazele naturale ocupă 1/600 din volumul gazelor naturale în stare gazoasă, ceea ce asigură un transport mai eficient. Ajuns la destinație, LNG este regazeificat.
Provocările curente ale sectorului midstream:
Una dintre provocările momentului este reprezentată de către digitalizare, pentru o monitorizare cât mai bună a emisiilor și menținerea unei reputații cât mai bune în mediul social, care, la rândul său, facilitează atracția de noi investiții. Noile tehnologii sunt utile acestui sector deoarece susțin atingerea obiectivelor de siguranță (prin protejarea surselor de apă, a ecosistemului, prevenirea accidentelor), dar și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
