Treci la conținutul principal

Resursele locale de petrol și gaze naturale au contribuit la dezvoltarea economiei și societății românești pentru mai bine de 100 de ani. Datorită acestor resurse, România s-a putut mândri cu premiere la nivel european, precum, de pildă, primul oraş din Europa iluminat cu gaze naturale, ori prima conductă de transport al gazelor naturale din Europa. În prezent, această industrie rămâne unul dintre principalii susținători ai economiei locale.

Beneficiile principale înseamnă: venituri însemnate la bugetul de stat, numeroase locuri de muncă mediu și înalt calificate, investiții ridicate pe termen lung, securitate energetică, ca să le enumerăm pe cele mai importante. Studiul intitulat „Contribuția industriei de petrol și gaze naturale la economia României” realizat de Consilium Policy Advisors Group (CPAG) analizează contribuția semnificativă pe care acest sector l-a avut în economie în perioada 2017 – 2019. Analiza a luat în calcul doar o parte dintre cele mai mari companii din domeniu – respectiv 15 companii, pe un eșantion considerat reprezentativ. Așadar impactul real al întregului sector românesc de petrol și gaze naturale asupra economiei este și mai mare.

Infograficul de mai jos sintetizează această contribuție majoră:

  • 1 din 10 lei încasați de stat din TVA și accize a provenit de la cele 15 companii de petrol și gaze naturale analizate.
  • Peste 1 din 4 angajați din sectorul energetic provine din sectorul de petrol și gaze naturale, de la companiile analizate.
  •  La fiecare 6 lei investiți în sectorul public s-a adăugat 1 leu investit de sectorul petrolului și gazelor naturale, în 2019.

DEZVOLTĂRILE PE VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ. BENEFICII EXTINSE ÎN ECONOMIE

Astfel, contribuția în economie a companiilor chestionate a fost de 1,8 – 2% din PIB pe an, între 2017-2019. Aceasta înseamnă, dacă analizăm comparativ cu alte sectoare gigant din economie:

  • 40% din contribuția sectorului agricol la PIB
  • 32% din contribuția sectorului IT&C la PIB
  • 67% din contribuția sectorului de intermediere financiară și asigurări la PIB

Toate aceste aspecte menționate până acum reflectă doar o parte dintre beneficiile economice și sociale generate de acest sector. Tabloul este mult mai amplu și pentru a-l contura, e necesar să luăm în calcul pe lângă impactul direct și pe cel indirect (ce se măsoară ca valoare adăugată care apare pe tot parcursul lanțului de aprovizionare) și indus (valoare adăugată rezultată din cheltuielile de muncă ale gospodăriei și din veniturile obținute direct sau indirect din cheltuielile industriei de petrol și gaze naturale).

Analizând astfel, impactul total (adică inclusiv efecte indirecte și induse) este semnificativ: reprezentând între 5,3% și 5,9% din PIB-ul anual, în perioada analizată, conform studiului realizat de CPAG. Aceasta înseamnă un efect de multiplicare de circa trei ori a contribuției acestui sector în economie. Ca să exemplificăm efectele indirecte:dacă vom fi printre primii care vom dezvolta proiectele offshore la mare adâncime, România are șansa de a crea la Constanța un hub tehnologic care să deservească și alte exploatări – din Turcia, Bulgaria sau din alte state riverane Mării Negre.

Un ultim beneficiu foarte important de menționat este cel care ține de contribuția la securitatea energetică a țării. România are, grație resurselor proprii, unul dintre cele mai reduse grade de dependență de importurile de gaze naturale din UE, cu impact semnificativ în reducerea facturilor de import. Totuși, producția nu acoperă integral necesarul intern pentru consum, iar dependența de gaze naturale a României a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 2% în 2015 la 24% în 2019, conform studiului CPAG. Pentru viitor, se preconizează aceeași tendință ascendentă – mai ales în condițiile în care, sub presiunea costurilor de mediu tot mai mari din cauza poluării, Guvernul susține dezvoltarea producției de electricitate pe bază de gaze naturale, pentru a înlocui termocentralele vechi pe cărbune și pentru a echilibra creșterea capacității energetice din surse regenerabile, cu producție variabilă.

BARIERE LEGISLATIVE ÎN DEZVOLTAREA PRODUCȚIEI. MITUL RESURSELOR INFINITE

Pe de altă parte, în toată complexitatea ei, industria de petrol și gaze naturale e un „ecosistem” viu, afectat atunci când balanța dintre nevoia de dezvoltare a industriei, pe o parte, și deciziile legislative, de cealaltă parte, este dezechilibrată. În continuare există bariere de ordin legislativ care împiedică dezvoltarea producției, precum lipsa accesului la instrumente digitale de lucru, industria solicitând de mult timp deblocarea procesului de digitalizare în acest sector, prin actualizarea cadrul legislativ la progresul tehnologic (citiți detalii AICI).

De asemenea, creșterea poverii fiscale pentru sectorul gazelor naturale, după adoptarea OUG nr. 114/2018, a dus la scăderea producției și, astfel, la redevențe mai mici încasate la bugetul de stat. Mai trebuie menționată tergiversarea modificării Legii Offshore, ce ar debloca investiții de miliarde de euro necesare pentru începerea producției în Marea Neagră, care ar compensa declinul intern al rezervelor onshore (de pe uscat).

Vasile Iuga, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați experți din sectorul energetic, atrăgea atenția recent, că unul dintre miturile cu care trăim în această țară este că avem un sistem energetic infailibil, care poate tolera orice decizie greșită și orice amânare de decizie strategică”.

„Trăim cu iluzia că putem fi hub regional, care proiectează prosperitate și influență în regiune, dar am ajuns să importăm 20% din necesarul de gaze naturale. Fără exploatarea resurselor din Marea Neagră se estimează că vom importa 40% din consumul de gaze naturale. Când imporți, plătești taxele în altă țară, plătești forța de muncă în altă țară, prosperitatea în altă țară”, a declarat Vasile Iuga, în cadrul evenimentului „Marea Neagră în Noua Economie” (detalii, AICI).

El a dat exemplul politicienilor britanici, care de-a lungul timpului au crezut că producția de hidrocarburi din Marea Nordului „poate suporta orice excese ale politicienilor”. Au încărcat sectorul cu taxe în așa fel încât investițiile s-au prăbușit, iar producția de hidrocarburi a britanicilor de la Marea Nordului a scăzut cu 65%, între 2000 și 2012. „Abia când au văzut că s-a prăbușit, au revăzut cadrul de reglementare și de impozitare”, a completat Vasile Iuga.

Cu o problemă similară se confruntă și România în prezent. Trăim cu mitul că România încasează foarte puțin din exploatarea resurselor de petrol și gaze naturale. Cu toate acestea, fiscalitatea pentru investițiile offshore este mult prea ridicată și necompetitivă, ceea ce blochează investițiile.

Așadar, nu e suficient să avem aceste resurse naturale. România poate continua să dezvolte o industrie națională cu o tradiție de peste 100 și care poate juca în continuare un rol activ în sprijinirea economiei locale. Însă, amintindu-ne de proverbul „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă”, depinde de noi toți să folosim aceste resurse în beneficiul țării și al cetățenilor săi.

Lasă un răspuns