Românii au multă încredere în hidroenergie: evoluția acțiunilor Hidroelectrica la BVB o demonstrează din plin. „Nimeni, niciun consultant, n-a putut prezice un asemenea succes (al listării Hidroelectrica) și asta demonstrează că România are un potențial fantastic şi trebuie să gândim, să avem curajul să gândim și să facem planuri mari.”, a declarat Borbely Karoly, președintele Directoratului Hidroelectrica, cu ocazia împlinirii unui an de la lansarea acestei companii la bursă.
De ce ar trebui să ne dorim să creștem capacitatea hidro?
Vă propunem acum un mic quizz: ce roluri îndeplinește hidroenergia în sectorul energetic românesc?
- Asigurarea aprovizionării cu energie
- Stabilizarea sistemului energetic
- Stocarea de energie
Da, toate cele 3 variante sunt corecte. Totuși, hidroenergia din România nu s-a dezvoltat suficient pe toate cele 3 axe.
1. Asigurarea aprovizionării cu energie – mândrie în comunism, provocare în secolul 21
Construirea barajelor și centralelor hidroelectrice a fost cu siguranță una dintre realizările comuniste ce merită epitetul de „glorioase”. Numeroase resurse, înaltă calitate inginerească și multe investiții au fost prețul pentru realizarea unor construcții majestuoase și a unor importante unități de producție a curentului electric. Așa se face că hidroenergia constituie în prezent aproximativ 20% din producția de energie națională. De asemenea, este una dintre resursele cele mai importante pentru viitorul curat al României europene, conform Strategiei energetice naționale din 2024: hidroenergia reprezintă principala sursă de energie regenerabilă, acoperind circa 34% din consumul final de energie electrică al României. De asemenea, mai arată acest document, centralele hidroelectrice au un randament ridicat, iar hidrocentralele cu acumulare în pompaj conferă un rol de bază pe piața de echilibrare. La începutul lui 2024, puterea instalată netă din surse hidroenergetice a fost de 6.139 MW.
2. Stabilizarea sistemului energetic, chiar și cu resurse regenerabile
Dar, când este vorba despre energie, nu este importantă doar cantitatea produsă, ci și momentul în care putem apela la acest tip de energie. Astfel, în vârfurile de consum, pentru a răspunde cerințelor ridicate, țara noastră poate pune în funcțiune centralele hidroelectrice. Acest rol, al stabilizării, este menționat și în Strategia 2025 – 2035, citată mai sus, dar și în variantele anterioare: de exemplu, Strategia energetică 2016 – 2030 preciza necesitatea investițiilor: „Rolul esențial jucat de hidroenergie pe piața de echilibrare va trebui întărit prin realizarea la timp a lucrărilor de mentenanță și retehnologizare. Investiții în centrale de pompaj invers sunt puțin probabile înainte de anul 2030; fezabilitatea lor va fi determinată de necesarul de servicii pe piața de echilibrare regională. Capacitățile hidroelectrice existente pot asigura servicii tehnologice de sistem, cu variații ale producției instantanee de până la 4500 MW în 24 de ore.”.
Desigur, pentru funcția de echilibrare, hidroenergia este parte a unui tandem cu alte tipuri de energie, cum este cea provenită din gaze naturale și chiar din cărbune. Utilitatea acestui mix a fost vizibilă și în perioadele calde și lipsite de precipitații din acest an: „Deşi este un an foarte secetos, cel mai secetos din ultimul deceniu, avem un grad de umplere satisfăcător, de peste 80%, în lacurile de acumulare. Trebuie să ştiţi că în jur de 70% din producţia hidro este pe curs de apă şi debitele sunt reduse, iar debitul Dunării este în scădere.”, declara Ministrul Energiei în iulie 2024. Sebastian Burduja arăta că este necesar ca anumite proiecte, cum este Tarnița-Lăpuștești să fie finalizate, pentru ca România să fie pregătită pentru astfel de situații ce s-ar putea repeta. Anul acesta, România a răspuns creșterii necesității din energie prin creșterea producției în unitățile pe gaze naturale și cărbune: „Aşa cum vă spuneam, ca urmare a eforturilor pe care le-am depus cu toţii în ultimele zile, am reuşit să creştem producţia cu aproximativ 400 de megawaţi. Mă refer la un grup de la Işalniţa – cu aproape 250 de megawaţi, la Paroşeni – aproape 100 de megawaţi, la CET Bucureşti Sud – cu 50 de megawaţi. ”, a menţionat demnitarul.
- Stocarea de energie
„Stocarea reprezintă principala urgenţă a sistemului energetic naţional şi de aceea am insistat pe două componente, pe de o parte centralele de acumulare prin pompaj, şi, pe de altă parte, bateriile”, a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja. Pentru că hidrocentralele cu acumulare prin pompaj reprezintă una dintre modalitățile existente în prezent pentru stocarea de energie.
Cum este posibil acest lucru? O hidrocentrală în pompaj presupune două rezervoare de apă la altitudini diferite.
Producerea de energie: Se obține energie atunci când apa se deplasează din bazinul superior către cel aflat la nivel inferior, prin niște turbine.
Stocarea de energie: Sistemul necesită energie pentru a pompa apa din rezervorul aflat la nivel inferior către rezervorul superior (reîncărcare).
Acest tip de hidrocentrală funcționează similar cu o baterie uriașă, deoarece poate stoca energie și apoi o poate elibera atunci când este necesar.
Mai multe informații, în acest video:
Unul dintre marile proiecte care ar putea servi la stocare este hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești: „Mergem înainte cu Tarniţa-Lăpuşteşti, cu marea mea dorinţă de a vedea ofertanţi pentru studiul de fezabilitate. Este greu, înţeleg că industria românească, institutele de proiectare nu mai există şi atunci în lucrări complexe ne confruntăm cu această penurie de posibili ofertanţi.(…) De aceea insist ca 2.000 de MW, şi aşa spune şi Dispeceratul Energetic Naţional, 2.000 de MW de stocare ar trebuie să vină de la centrale cu acumulare prin pompaj”, a precizat ministrul Energiei.
