România are o putere foarte mare în Europa și în același timp o oportunitate uriașă pentru țară: propriile resurse energetice, în special cele de gaze naturale. Datorită acestora, suntem unul dintre statele din regiune cel mai puțin dependente de importurile de energie. În plus, un avantaj foarte mare este dat de mixul energetic echilibrat, ceea ce ne conferă un nivel ridicat de securitate energetică. Iar sursa cu cea mai mare pondere în totalul producției interne de energie primară o reprezintă gazele naturale.
„România are și va continua să se bazeze pe un mix energetic echilibrat și diversificat, ceea ce oferă credibilitate pentru asigurarea pe termen lung a securității energetice a țării”, arată Guvernul, în proiectul Strategiei Energetice a României pentru perioada 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.
Graficul de mai jos, extras din Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) publicat de Ministerul Energiei în 2020, arată că gazele naturale contribuie în medie cu 33% la mixul producției de energie primară în România, locul secund fiind ocupat de sursele de energie regenerabilă, iar locul trei, de combustibilii solizi.
Datorită acestor resurse, țara noastră are unul dintre cele mai mici grade de dependență de importuri din UE, după cum arată datele Eurostat (2020). Poziția noastră la marginea estică a NATO și UE, în zona tensionată geopolitic a Mării Negre, face cu atât mai important aspectul securității energetice.
România se poate mândri cu o istorie impresionantă în domeniul petrolului și gazelor naturale, fiind printre pionierii globali în extragerea acestor resurse. După mai bine de un secol de exploatare a gazelor naturale, producția existentă ne plasează pe locul secund în UE în topul producătorilor.
La acestea se adaugă zăcămintele abundente descoperite în Marea Neagră, care, dacă vor fi exploatate, nu doar că vor securiza integral nevoile de gaze naturale ale țării, dar ne pot transforma într-un furnizor important de securitate energetică în regiune.
„Prin valorificarea potențialului de hidrocarburi și offshore al surselor regenerabile din Marea Neagră, România poate deveni un furnizor regional de securitate energetică”, se precizează în proiectul Strategiei energetice a României pentru perioada 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.
De la independență energetică la condiții de piață liberă
Pe de altă parte, „piețele internaționale de energie se află într-o schimbare dinamică și complexă pe mai multe dimensiuni: tehnologică, climatică, geopolitică și economică”, se mai menționează în document.
Una dintre cele mai importante schimbări la care România a trebuit să se adapteze a fost trecerea de la o viziune de dezvoltare a sectorului energetic bazată pe conceptul independenţei energetice, dominant până în 1989 și care presupunea descoperirea și valorificarea resurselor pe teritoriul național, la cel de securitate energetică. Noul concept a venit odată cu aderarea țării la Uniunea Europeană și a presupus tranziția la condiţiile de piață liberă.
„Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic constă în reconfigurarea sistemului energetic și reformarea pieței de energie pentru a putea face faţă competiţiei de piață”, arată Strategia energetică națională.
Acest lucru a presupus și deschiderea tot mai mare a pieței interne către țările vecine, prin interconectări sau fluxuri bidirecționale, care să permită atât importul, cât și exportul de gaze naturale. Libera circulație permite diversificarea surselor de aprovizionare, posibilitatea de a cumpăra din regiune, dacă sunt oportunități de prețuri mai mici, volume mai mari ce pot fi tranzacționate pe piața locală și, în consecință, o concurență mai mare între furnizori. În plus, oferă și răspunsuri la situații de criză în aprovizionare.
Interesul României: de a folosi gazele naturale în procesul de tranziție
De asemenea, cea mai mare provocare pentru sectorul energetic românesc este adusă acum de tranziția energetică spre o Europă neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Gazele naturale pot juca un rol esențial aici. Nu doar că sunt combustibilul fosil cel mai curat, dar sunt o resursă de care România dispune intern și care pot contribui la tranziția spre o economie cu emisii reduse de carbon, prin contribuția pe care o pot avea atât în sectorul energetic, cât și în transporturi sau industrie.
De aceea, la reuniunea Consiliului European din 11 decembrie 2020, unde liderii UE au ajuns la un acord pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030 față de 1990, președintele României, Klaus Iohannis, a precizat că „România s-a asigurat că interesele sale sunt acoperite, inclusiv prin menținerea deciziei asupra mixului energetic național și utilizarea gazului în procesul de tranziție”.
Cu circa 80% din grupurile termoenergetice din țară având durata de viață depășită, sectorul energetic trebuie să se modernizeze cu noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante sau mai puțin poluante.
În acest sens, investiţiile în producerea de energie cu emisii scăzute de carbon, prin înlocuirea cărbunelui cu gazele naturale și surse regenerabile de energie, precum și construcţia de centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, în tehnologie cu ciclu combinat cu funcţionare pe gaze naturale, sunt considerate prioritare în Strategia energetică a României.
Dincolo de acest aspect al decarbonării, centralele flexibile pe gaze naturale pot acoperi rapid vârfurile de consum, balansând producția intermitentă de electricitate din surse regenerabile, având astfel un rol activ în securizarea aprovizionării cu electricitate a țării.
În Planul Național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) se menționează că, pe dimensiunea securității energetice, Comisia Europeană a recomandat o descriere a măsurilor de sprijin care facilitează îndeplinirea obiectivelor din domeniul securității energetice, cu accent pe diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței energetice.
Ministerul Energiei precizează în PNIESC că, pentru a asigura securitatea energetică la nivel național, România a luat sau se angajează să ia măsuri în ceea ce privește diversificarea resurselor, respectiv:
– Implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre;
– Adoptarea Planului de decarbonare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon.
„Acesta reprezintă un proiect de investiții prioritar în strategia energetică, întrucât generează un impact pozitiv asupra emisiilor de CO2 în producerea de energie electrică și contribuie la asigurarea securității energetice și reducerea dependenței de resursele energetice externe”.
Cogenerarea, cea mai eficientă modalitate de a încălzi zonele urbane
De asemenea, gazele naturale pot juca un rol considerabil într-un alt domeniu extrem de important și care are nevoie de reformare urgentă: încălzirea centralizată. Deși în România acest sector a cunoscut o degradare permanentă din 1990 încoace, în lipsa investițiilor, în Europa tendința este de a sprijini cogenerarea, care s-a dovedit a fi cea mai eficientă modalitate de a încălzi zonele urbane. Centralele în cogenerare pe gaze naturale pot atinge o eficiență de până la 95%, așadar sunt cea mai eficientă soluție pentru reducerea emisiilor în sectorul încălzirii centralizate.
Cuvinte-cheie: Stabilitate, predictibilitate, atractivitate
Pe de altă parte, în tot acest tablou, trebuie luat în calcul un aspect foarte important: și anume că majoritatea zăcămintelor de gaze naturale sunt mature și înregistrează un declin al producției. Iar orice moleculă în minus din producția internă trebuie compensată de importuri.
Pentru a combate declinul natural al producției, este nevoie de investiții uriașe. Proiectele de exploatare offshore de mare adâncime au nevoie de câteva miliarde de euro pentru a fi investite doar în faza inițială, până la începerea propriu-zisă a producției. De asemenea, pe uscat, zăcămintele potențiale sunt la adâncimi mari, la care nu s-a forat până acum. Pentru a ajunge la ele, e nevoie din nou de tehnologii costisitoare și miliarde de euro investite.
De aceea, stabilitatea, predictibilitatea legislativă și un mediu fiscal atractiv sunt condiții esențiale pentru a asigura securitatea energetică a României.
