Pentru orice investitor, libertatea de a-și vinde serviciile sau produsele realizate la prețul calculat în funcție de condițiile de piață este crucială pentru menținerea și dezvoltarea afacerii. La fel, consumatorii trebuie să aibă dreptul și libertatea de a-și alege furnizorul pe care îl consideră cel mai potrivit și care le oferă cele mai bune prețuri și servicii.
Orice intervenție a statului asupra mecanismelor de piață poate produce distorsiuni între cerere și ofertă, restrângerea competiției și, în final, afectarea interesului consumatorilor. E o logică firească a lucrurilor, care se aplică tuturor sectoarelor din economie.
Cu toate că România făcuse pași importanți spre o piață liberă a gazelor naturale, prin OUG 114/2018, prețul acestora a fost întors sub controlul statului. Astfel, producătorilor de gaze naturale li s-a instituit obligația ca, până în martie 2022, să vândă către furnizori cantitățile destinate populației și centralelor termice la un preț fix de 68 lei/MWh, indiferent de valoarea de piață a gazelor naturale.
Comisia Europeană: Controlul prețurilor nu protejează consumatorii
În martie 2019, Comisia Europeană a transmis autorităților române o notificare, în care le-a atras atenția că nu au implementat corect anumite cerințe ale Directivei gazelor naturale și a Reglementării privind securitatea aprovizionării. Comisia a arătat că reglementarea prețurilor angro introdusă în decembrie 2018 contravine cerințelor legale ale UE și nu este potrivită pentru atingerea sustenabilă a obiectivelor de a proteja consumatorii casnici de creșterea excesivă a prețurilor.
Măsura de a obliga producătorii să vândă aproape jumătate din producție la preț fix către consumatorii casnici și CET-uri nu doar că a dus la reducerea lichidității în piața bursieră de gaze naturale, crescând astfel prețurile pentru consumatorii industriali care cumpără de acolo. Lipsa flexibilității prețurilor a făcut ca în acest an, când prețurile pe bursă au scăzut semnificativ pe fundalul ieftinirii abrupte a petrolului, populația să nu poată beneficia de aceste ieftiniri, ci, paradoxal, să cumpere gaze naturale mult mai scumpe decât cele de pe bursă. Situația este similară cu cea din 2016, când, forțați de autorități să mențină un anumit preț, producătorii interni nu au putut ieftini gazele naturale, rezultatul fiind creșterea importurilor, mai ieftine.
Astfel, statul a menținut artificial niște prețuri pentru populație peste nivelurile de pe piață. Or acest lucru nu mai înseamnă protecția consumatorului casnic. Dimpotrivă.
Liberalizarea de la 1 iulie, într-un context favorabil
Guvernul a decis acum ca de la 1 iulie 2020 să aibă loc liberalizarea prețurilor atât la producător, cât și a celor finale plătite de populație. Decizia vine într-un context favorabil consumatorilor, când prețurile de pe piața internă, ca și în cea europeană, au scăzut, din cauza pandemiei COVID-19. Chiar dacă veniturile producătorilor sunt afectate de cererea joasă și de prețurile actuale reduse, măsura dereglementării prețurilor ar trebui să încurajeze investițiile în domeniu.
România are o istorie de peste 100 de ani în exploatarea gazelor naturale, iar cele mai multe câmpuri de extracție sunt mature și cu productivitate scăzută. E nevoie așadar de investiții semnificative în acest sector pentru a controla și reduce declinul producției, prin tehnologie tot mai sofisticată. O producție internă solidă înseamnă posibilitatea valorificării interne a gazelor naturale pe un lanț superior, dar și o dependență scăzută de importuri, implicit un grad ridicat de securitate energetică.
Dreptul de a alege cel mai bun preț
De asemenea, măsura liberalizării ar trebui să conducă în timp la creșterea competiției între furnizori. E nevoie însă de o campanie susținută a autorităților pentru informarea consumatorilor, astfel încât aceștia să își cunoască drepturile și să știe că pot nu doar negocia prețurile cu actualul furnizor, ci și renunța la el oricând în favoarea altuia.
În piețele europene dezvoltate, mature, cum este cea din Marea Britanie, există numeroase platforme online care permit utilizatorilor să compare ofertele și să își schimbe furnizorul de utilități foarte rapid și fără efort. Acestea explică utilizatorilor că prețul final depinde de cât consumă, de zona de consum, dar și de tipul de tarif ales cu furnizorul. În plus, sfătuiesc consumatorii să facă permanent comparații de preț între ofertele disponibile, cel puțin o dată pe an, pentru a se asigura că beneficiază de cea mai bună ofertă valabilă în acel moment. Astfel, cea mai bună metodă de a economisi bani este aceea de a compara permanent prețurile și de a-l alege pe cel mai mic.
Consumatorul vulnerabil, o urgență care trebuie rezolvată
Dând consumatorilor această libertate este cea mai eficientă metodă prin care statul poate proteja cu adevărat consumatorii. Atenția autorităților trebuie în schimb concentrată pe supravegherea pieței și corectarea rapidă a abuzurilor. De asemenea, autoritățile trebuie să se asigure că au grijă de consumatorii vulnerabili, cei care din cauza unor factori diverși precum sănătate precară, sărăcie, mobilitate redusă etc., nu își pot plăti facturile. Din păcate, nici acum nu există criterii clare de definire a consumatorului vulnerabil, deși de ani întregi tema este pe agenda publică, iar legislația europeană cere tuturor statelor membre să își identifice consumatorii vulnerabili.
Să sperăm că în acest an, cât mai curând, autoritățile vor reuși prin dialog cu cei ce dețin expertiză în acest domeniu, să rezolve și această problemă.
Liberalizarea, primul pas spre o piață funcțională
Dereglementarea prețurilor reprezintă doar una dintre măsurile necesare pentru dezvoltarea pieței interne și creșterea competiției. Mai e nevoie de câteva măsuri-cheie pentru încurajarea investițiilor în domeniu și crearea unor condiții corecte pentru toți actorii pieței. În final, e vorba de securitatea națională:
„O piață internă a gazelor care funcționează corect constituie cea mai bună garanție pentru a asigura siguranța furnizării de gaze în întreaga Uniune și pentru a reduce riscurile la care este expus fiecare stat membru în fața efectelor nefaste ale perturbării furnizării de gaze”, se arată în Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze naturale (documentul poate fi consultat integral AICI).