Criza generată de pandemia Covid-19 arată din nou cât de sensibilă la șocuri este o economie bazată în cea mai mare parte pe consum, așa cum este cea a României. La zece ani de la ultima recesiune, economia națională va traversa din nou o furtună poate chiar mai mare decât cea din 2009, când PIB-ul s-a prăbușit cu 7,1%, de la creșterea de 8,5% înregistrată cu un an înainte. Țările europene dezvoltate pregătesc pachete de sprijin de sute de miliarde de euro pentru propriile economii, o dimensiune fără precedent în istoria postbelică, ceea ce arată amploarea tsunami-ului economic ce se va abate peste Europa.
Pentru România, estimările pentru acest an diferă de la o analiză la alta. Agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings estimează că economia României va scădea cu aproape 6%, iar deficitul bugetar va ajunge la 8% din PIB. Alte calcule sunt însă și mai sumbre. Laurian Lungu, macroeconomist, doctor în economie, co-fondator Consilium Policy Advisors Group (CPAG), anticipează că economia României s-ar putea contracta în 2020 cu cel puțin 8%, de la o creștere de circa 4% înregistrată anul trecut.
Totodată, rata şomajului în România ar urma să urce la 8% în 2020, de la un minim istoric de 3,9% în 2019, ca urmare a pierderii locurilor de muncă în contextul pandemiei de coronavirus. Aceasta ar fi cea mai mare creştere înregistrată vreodată într-un singur an, potrivit analizei Fitch Ratings. În plus, dacă în 2019 vorbeam despre un deficit de forță de muncă, cifrele arată astăzi că am avea un excedent de forță de muncă, în care intră și valul de români întorși din diaspora în ultima perioadă, peste 800.000 de persoane, potrivit unui sondaj realizat de institutul Sociopol.
Ce poate face statul pentru a reporni economia
Cu un deficit de cont curent printre cele mai mari din UE și cu un deficit bugetar uriaș, e clar că răspunsul fiscal al autorităților la această criză este foarte limitat. Banii de împrumut sunt tot mai scumpi, iar aceștia sunt direcționați în cea mai mare parte pentru cheltuielile de funcționare ale statului și de asistență socială.
În acest context, banii pentru investiții, cele care aduc valoare adăugată reală și creștere sănătoasă unei economii, sunt extrem de limitați.
Există însă banii privați care pot fi accesați, iar pentru ca aceștia să fie atrași în economie, statul are la îndemână un instrument care nu presupune costuri: măsurile legislative. Asigurarea unui cadru legislativ și fiscal stabil și predictibil este condiția de bază de care investitorii au nevoie.
Românii vor proiecte mari de investiții
Aproape 90% dintre români vor ca statul să încurajeze proiecte mari de investiții, arată un sondaj desfășurat recent de INSCOP Research. Demararea producției de gaze naturale din Marea Neagră în perimetrul Neptun Deep este cel mai mare proiect privat local de investiții de după Revoluție. Câteva miliarde de euro vor fi investite direct doar în primii ani de la luarea deciziei de investiții, ceea ce înseamnă o sursă continuă și sigură de venituri la bugetul de stat. În plus, prin efectele pe orizontală ale investiției, mii de locuri de muncă pot fi create. Mai exact, demararea proiectele de explorare, dezvoltare și producție a gazelor naturale din Marea Neagră ar genera până în 2040 venituri la bugetul de stat de 26 miliarde de dolari, 71 miliarde dolari în PIB-ul național și peste 30.000 locuri de muncă, conform unui studiu realizat de Deloitte.
Vorbim despre un proiect extrem de complex, care presupune exploatarea unor zăcăminte aflate în largul Mării Negre, la adâncimi care nu au mai fost forate până acum. Aducerea gazelor naturale la țărm va presupune, iarăși, crearea unei infrastructuri complexe de transport, dat fiind că, spre deosebire de alte țări unde extracția hidrocarburilor din zona offshore a devenit tradiție, în Marea Neagră această infrastructură lipsește acum pentru zona de mare adâncime și trebuie creată de la zero. Inclusiv pe uscat, doar construcția conductei Tuzla – Podișor, care va lega zăcămintele din Marea Neagră de conducta BRUA, va presupune investiții de circa 360 milioane de euro ce vor fi făcute de Transgaz, operatorul național al sistemului de transport al gazelor naturale.
În plus, exploatarea resurselor de hidrocarburi din Marea Neagră este imperios necesară dacă vrem repornirea industriilor conexe, precum producția de îngrășăminte chimice, dar și modernizarea sectorului energetic. Strategia energetică națională prevede convertirea unităților de producție de la cărbune la gaze naturale, cel mai curat combustibil fosil. Parcul energetic național este fie dependent de condițiile meteo – dacă ne referim la energia hidro, eoliană sau fotovoltaică – fie învechit și cu costuri de mediu uriașe. Din acest motiv, în 2019 România a ajuns să fie dependentă de importurile de electricitate, iar situația continuă și în acest an.
Ce alegem: să pierdem sau să câștigăm?
Așadar, beneficiile gazelor naturale sunt multiple și evidente, iar pentru luarea deciziei finale de investiții în Marea Neagră e nevoie de corectarea urgentă a cadrului legislativ, în primul rând de a Legii offshore.
Suntem în ceasul al 12-lea pentru luarea deciziei de investiție, mai ales într-un context total nefavorabil, marcat de perturbări grave la nivel internațional generate de pandemia COVID-19, dar și de șocurile de pe piața globală a petrolului, unde au început să se înregistreze inclusiv cotații negative. La aceasta se adaugă acordul european Green Deal, care își propune ținte ambițioase de decarbonizare până în 2050. Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră presupune investiții pe termen lung, așa că, în loc să fie parte a soluției spre o tranziție către o economie verde, riscăm ca ele să rămână acolo unde se află și acum: la adâncimi a apei de peste 1.000 de metri.
Fără o decizie politică rapidă, vom intra în ceasul al 13-lea, care înseamnă renunțarea completă la acest proiect uriaș de investiții și, implicit, ratarea tuturor investițiilor pe lanț. În acest scenariu de nedorit, pierdem toți – și investitori, și consumatori, și bugetul de stat. Pierdem toți ca țară.
