România are o șansă extraordinară pe care puține țări din Europa o au: propriile resurse de gaze naturale și, mai ales, zăcămintele însemnate descoperite în Marea Neagră. Însă, în contextul noilor reglementări europene de sub umbrela Green Deal, care pun accentul pe energie verde, această fereastră de oportunitate s-ar putea închide pentru noi mai repede decât am dori.
Sistemul energetic în 2050 va fi complet diferit de cel de astăzi, anunța recent Frans Timmermans, Vicepreședintele Executiv al Comisiei Europene, responsabil pentru Green Deal (Pactul Ecologic european).
Și „la finalul drumului, nu va mai fi loc pentru cărbune, va fi foarte puțin pentru petrol și doar un rol marginal pentru gazele fosile”, a afirmat acesta, într-un discurs ținut la conferința anuală a Eurogas, asociație europeană a industriei de gaze naturale.
Sectorul energetic este unul dintre principalii responsabili pentru emisiile de dioxid de carbon în UE, de aceea reglementările Comisiei Europene care vizează decarbonarea acestuia ocupă un loc crucial în pachetul legislativ conceput sub umbrela Green Deal. În acest sens, discuțiile despre rolul gazelor naturale în viitoarea configurație a sistemului energetic sunt foarte aprinse, ținând cont de faptul că statele puternic dependente de cărbune în mixul energetic, precum Polonia și România, militează pentru susținerea în continuare a utilizării acestui combustibil în procesul de tranziție energetică.
De altfel, la reuniunea Consiliului European din decembrie anul trecut, în care s-a adoptat majorarea țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 40% la 55% până în 2050 comparativ cu nivelurile 1990, liderii UE, inclusiv președintele României, au reafirmat că statele membre sunt libere să își decidă mixul energetic și să apeleze la tehnologii de tranziție, precum gazele naturale.
Generând la ardere jumătate din cantitatea de emisii de carbon pe care o produce cărbunele, gazele naturale pot contribui semnificativ la obiectivele climatice, fiind totodată o soluție flexibilă de producție a energiei electrice, cu avantaje certe pentru stabilitatea sistemelor energetice naționale. În plus, infrastructura de transport a gazelor naturale poate fi folosită pentru tehnologii ale viitorului din sector, precum hidrogenul sau biometanul.
Timmermans: „Cel mai important pas este închiderea termocentralelor pe cărbune”
Pe de altă parte, în discursul ținut la finele lunii martie la conferința Eurogas, Timmermans a subliniat: „Vreau să fiu foarte limpede: combustibilii fosili nu au un viitor viabil. Iar asta e valabil și pentru gazele fosile, pe termen lung”. El a mai spus că „cel mai important pas care trebuie luat este închiderea termocentralelor pe cărbune”, adăugând că 21 de state membre au renunțat deja la cărbune sau au anunțat planuri în acest sens.
De altfel, pentru a sprijini acest proces de renunțare la cărbune, Comisia Europeană a lansat Mecanismul pentru Tranziție Justă, care se va axa pe regiunile și sectoarele cele mai afectate de tranziție, având în vedere dependența lor de combustibilii fosili – printre care și unele din România. Ministerul Finanțelor Publice a explicat că „acest Mecanism va mobiliza fonduri pentru investiții pentru perioada 2021-2027 și se va implementa prin trei piloni:
- Fondul pentru o Tranziție Justă (Just Transition Fund – JTF);
- schemă dedicată în cadrul InvestEU pentru atragere de investiții private;
- facilitate de împrumut pentru sectorul public, în cadrul căreia Banca Europeană de Investiții va mobiliza investiții suplimentare pentru regiunile în cauză”.
Analiza Comisiei în cadrul Semestrului European 2020 (Anexa D a Raportului de țară: Orientarea investițiilor pentru Fondul de Tranziție Justă 2021-2027) a identificat 6 regiuni afectate în mod semnificativ de tranziția către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Acestea sunt Hunedoara, Gorj, Galați, Mureș, Prahova și Dolj.
Programul Operațional Tranziție Justă 2021-2027 are o alocare orientativă de aproximativ 2,139 miliarde euro, din care 0,937 miliarde euro din JTF și 1,2 miliarde prin Next Generation EU, la care se adaugă cofinanțarea națională de 0,321 miliarde, finanțarea totală disponibilă ajungând la aprox. 2,460 miliarde euro. România miza pe fondurile uriașe puse la dispoziție prin acest mecanism inclusiv pentru trecerea unor centrale pe cărbune în unele pe bază de gaze naturale. În vara anului trecut, alături de alte 7 state central și est-europene (Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Lituania, Polonia și Slovacia), a cerut CE să nu excludă proiectele pe gaze pentru finanțările din JTF. Totuși, în decembrie 2020, Consiliul European a anunțat că „Fondul pentru o tranziție justă nu va sprijini nicio investiție legată de combustibilii fosili, inclusiv de gazele naturale” (vedeți comunicarea AICI).
Taxonomia, decisivă pentru investițiile viitoare
Totuși, de departe, Taxonomia rămâne unul dintre cele mai importante acte legislative care va modela viitorul sectorului energetic al Uniunii Europene pentru următoarele trei decenii si care are impact asupra sectorului gazelor naturale, fiind un sistem care clasifică investițiile pentru activități durabile. În varianta concepută anul trecut de către Comisia Europeană, Taxonomia făcea practic imposibilă calificarea investițiilor din fonduri europene pentru centralele noi pe gaze naturale. Cum? Impunând un prag al emisiilor de CO2 imposibil de atins prin tehnologiile actuale, respectiv de 100 grame CO2/KWh, în condițiile în care documentul de referință BREF BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pentru instalațiile mari de ardere indică valori peste 350g de CO2e per KWh.
„Dorim să atragem atenția asupra limitelor de emisii recomandate de CE, care fac referire la producția de energie electrică din combustibili fosili gazoși sau lichizi, valori menite din start să descurajeze investițiile în astfel de tehnologii și resurse, nefiind bazate pe cele mai bune tehnologii (BAT) din domeniu. Conform datelor disponibile acum, emisiile centralelor electrice pe bază de gaze naturale, funcționale în regim optim în România, se situează în jurul valorii de 360 gCO2/kWh”, arăta, în decembrie anul trecut, Centrul Român al Energiei (CRE).
Organizația a explicat că, pentru a îndeplini limitele recomandate de CE, mixtul combustibilului utilizat ar trebui să conțină gaze decarbonate, cum este hidrogenul. În plus, mai există și alte aspecte de luat în calcul:
„Chiar dacă capacitățile actuale de generare permit utilizarea unui asemenea amestec de gaze decarbonate, acest aspect nu este încă validat în practică. (…) De asemenea, momentan în România și în regiune, nu există capacități comerciale de producere, transport și depozitare a gazelor decarbonate, cum este hidrogenul, această resursă fiind de perspectivă pe termen mediu sau lung”.
Găsiți punctul de vedere integral AICI.
Într-un nou draft al taxonomiei prezentat la finele lunii martie a acestui an, termocentralele pe gaze naturale care produc electricitate și căldură pot fi clasificate drept investiții verzi dacă înlocuiesc o altă instalație mai poluantă, reducând astfel cu cel puțin 50% emisiile generate pe KWh, conform EurActiv.com. De asemenea, termocentrala trebuie să fie operațională până în 2025, să poată folosi combustibili cu un conținut redus de carbon în viitor și să nu emită mai mult de 270 de grame CO2 echivalent pe KWh.
Pentru centralele care produc doar electricitate sau cele în cogenerare care nu înlocuiesc o alta mai poluantă, Comisia păstrează un nivel de 100 grame CO2 echivalent/KWh. Asta înseamnă că, pentru a se califica drept investiții sustenabile, noile centrale pe gaze naturale vor avea nevoie să adauge tehnologia de captare a carbonului, mai arată sursa citată.
E nevoie de dialog între stat și privat mai mult ca oricând
Așadar, la cum arată acum situația, România va avea dificultăți tot mai mari în a-și moderniza parcul extrem de învechit de termocentrale cu unele fiabile pe gaze naturale. În plus, și extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale va trebui să prevadă posibilitatea de a permite amestecul cu hidrogen în viitor. Acest lucru este prevăzut în Planul Național de Redresare și Reziliență trimis de autorități la Bruxelles, plan prin care România poate beneficia de circa 30 miliarde de euro până în 2026.
Legislația europeană se schimbă așadar rapid, iar România trebuie să își apere interesul cât mai mult, pentru a valorifica optim resursele de gaze naturale de care dispune, în beneficiul economiei naționale și al cetățenilor săi. Exploatarea acestor resurse nu doar că asigură venituri bugetare însemnate și locuri de muncă numeroase, dar ar putea permite poziționarea noastră ca un actor important în producția de hidrogen albastru, considerat o sursă de energie de bază a viitorului, ce poate fi folosit inclusiv pentru încălzire, transport și în industrie. Depinde de noi dacă vom reuși să avem o Strategie de țară prin care să folosim inteligent resursele proprii.
Pentru a valorifica acest potențial și pentru a contura un viitor sustenabil, este necesară consolidarea colaborării între experții autorităților naționale și sectorul privat din România.
