Grație producției interne, România are printre cele mai reduse grade de dependență de importurile de gaze naturale din UE. Exploatarea resurselor locale asigură atât securitate energetică, venituri însemnate la bugetul de stat, locuri de muncă, cât și facturi mult mai mici la importuri față de cât plătesc celelalte state membre. Totuși, declinul natural din zăcămintele mature, dar și legislația care îngreunează investițiile în domeniu conduc la scăderea producției actuale, declin așteptat să se intensifice accelerat, fără producția din Marea Neagră.
Datele Eurostat, institutul de statistică al UE, din graficul de mai jos arată că România stă foarte bine comparativ cu celelalte state membre la capitolul dependență de importuri de gaze naturale.
Totuși, în ultimii patru ani, importurile necesare pentru acoperirea consumului intern în totalitate au continuat să crească, de la circa 11% din consum în 2017, la un vârf de 23%, în 2019, după cum arată datele publicate de compania de stat Romgaz, cel mai mare producător național de gaze naturale (sursa, AICI).
Analizând rapoartele lunare pentru piața gazelor naturale publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), conform calculelor GDR, prețul mediu anual al gazelor naturale din import a variat astfel:
- circa 81 lei/MWh în 2017
- circa 105 lei/MWh în 2018
- circa 95,5 lei/MWh în 2019
- circa 61,2 lei/MWh în 2020
Astfel, calculele noastre arată că România a plătit, doar în ultimii patru ani, o factură totală pentru importuri de peste 7 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro). Estimativ, dacă am fi avut zero producție națională, la același preț al importurilor și la același consum intern, România ar fi plătit anual pentru gazele naturale din import o factură de peste 40 de miliarde de lei (peste 9 miliarde de euro), în perioada 2017-2020, conform calculelor efectuate de GDR.
Această sumă uriașă ar fi mers în conturile altor state producătoare. Grație producției interne, România economisește, așadar, miliarde de lei anual, bani care susțin în schimb industria locală și veniturile generate de acest sector la bugetul național.
România, al doilea mare producător din UE, dar dependentă de importuri
România este al doilea mare producător din UE, însă cantitățile produse nu sunt suficiente pentru acoperirea consumului intern. În plus, producția e în declin, lucru confirmat și de datele publicate de Comisia Europeană.
Dacă anul trecut Olanda a produs 24 miliarde metri cubi de gaze naturale (mld. mc), față de 33,7 mld mc în 2019, România e pe locul doi – la mare distanță de primul clasat, cu o producție de doar 9 mld. mc (față de 10 mld. mc în 2019). Pe locul trei s-a situat Germania, cu 4,9 mld. mc (față de 5,7 mld. mc în 2019). La nivelul UE, anul trecut producția totală a fost de 54,4 miliarde metri cubi (mld. mc), în scădere de la 70 mld. mc în 2019, conform datelor Comisiei Europene publicate într-un raport trimestrial privind piața europeană a gazelor naturale.
În aceste condiții, la nivelul UE, factura importurilor de gaze naturale anul trecut a fost de 36,5 miliarde euro, în scădere de la 59,4 miliarde de euro, în 2019, pe fondul ieftinirii acestora, potrivit aceluiași raport.
Sursa: ec.europa.eu/energy/
Dependența României de importuri va crește fără producția de gaze naturale din Marea Neagră
Producţia de gaze naturale a României va ajunge în acest an la 8,6 miliarde de metri cubi, faţă de 11,2 miliarde în 2016, şi vom importa din ce în ce mai mult dacă nu vor fi extrase gazele din Marea Neagră, a atras, recent, atenția Sorin Gal, director în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).
Anul trecut, din cauza pandemiei şi a scăderii preţului petrolului, toate companiile mari şi-au redus investiţiile şi nu au mai săpat sonde, iar efectele se vor vedea în următorii trei ani.
“România a avut, în 2019, o producţie de 10,22 miliarde de metri cubi de gaze, atât onshore, cât şi offshore, iar în 2020 cantitatea s-a redus cu 9%, deci am avut 9,2 miliarde de metri cubi, scădere aproape dublă faţă de declinul natural pentru zăcămintele aflate în producţie. În 2021, producţia va continua să scadă cu alte 8-9 procente”, a afirmat dl. Gal, citat de publicația Financial Intelligence.
Potrivit acestuia, în acest an producţia va fi cu 25% mai mică decât în perioada 2015 – 2016. „Deci vom rămâne cu 8,6 – 8,7 miliarde de metri cubi. În 2015 – 2016 avem producţie de 10,8 miliarde, chiar 11,2 miliarde, deci scăderea este dramatică”, a arătat el. În acest context, este cu atât mai important ca România să pună în exploatare resursele însemnate din Marea Neagră, din zăcământul Neptun Deep:
„Suntem pe ultima sută de metri cu acest proiect. În 2021 se va decide viitorul Mării Negre şi este important să ne mişcăm să începem să producem”, a mai punctat Sorin Gal.
El a reiterat faptul că, din estimările ANRM, în Marea Neagră se află între 200 şi 400 de miliarde de metri cubi de gaze.
ANRE: Nu ne permitem luxul să amânăm investiţiile în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră
Urgența demarării producției în Marea Neagră e și mai mare în contextul noilor reglementări europene privind decarbonarea economiilor prin eliminarea, pe termen lung, a combustibililor fosili. Într-o dezbatere pe tema tranziţiei energetice, organizată de Consiliul Investitorilor Străini, Zoltan Nagy-Bege, vicepreşedinte ANRE, a atras atenția că producţia de gaze naturale din Marea Neagră trebuie să înceapă în doi-trei ani, altfel va fi prea târziu şi nu vom mai putea scoate niciodată acele resurse sau „acele zăcăminte nu vor mai fi viabile din punct de vedere economic”.
„Nu ne permitem luxul să amânăm investiţiile în exploatarea gazelor din Marea Neagră, impactul asupra economiei ar fi uriaş. Predicţia mea este că dacă nu începem exploatarea în doi, maximum trei ani, nu va exista niciodată o producţie de gaze în partea românească a Mării Negre”, a declarat oficialul ANRE, citat de Agerpres. La rândul său, Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, a afirmat că 2021 este un an esenţial pentru producţia de gaze din Marea Neagră.
„România este o ţară cu o vastă tradiţie în resursele energetice şi trebuie să joace un rol esenţial în tranziţia energetică, iar gazul natural are o importanţă deosebită. De asemenea, cred că este nevoie de un context local favorabil. Timpul nu este de partea noastră şi am rămas în urmă. Aşa că 2021 este un an crucial„, a spus Christina Verchere.
Ea a arătat că România va depinde din ce în ce mai mult de importuri, fără gazele naturale din Marea Neagră: „Este vorba de securitatea energetică. Importurile vor creşte până la 40% până în 2030. Timpul este esenţial. Putem aduce gaze, dar vom plăti taxe în alte ţări, angajaţi în alte ţări. Investiţiile în Marea Neagră aduc beneficii uriaşe ţării: locuri de muncă, efecte multiple”, a mai spus reprezentanta companiei petroliere.
Ea a conchis: „2021 este un an absolut crucial. Trebuie să vedem cadrul legal în vigoare pentru a putea dezvolta aceste proiecte, la fel şi regimul fiscal”. (sursa, AICI)
În contextul planurilor autorităților de a extinde rețeaua de distribuție a gazelor naturale, dat fiind gradul redus de conectare la rețea al localităților din România, dar și al planurilor privind construirea unor noi centrale pe gaze naturale, care să înlocuiască unitățile pe cărbune, se așteaptă creșterea consumului de gaze naturale, ceea ce, în lipsa punerii în producție a zăcămintelor din Marea Neagră, va conduce la o dependență de importuri și mai mare.
Măsuri propuse pentru creșterea producției și consolidarea securității energetice
Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) atrage atenția, într-un raport, că „înainte de izbucnirea coronavirusului, industria petrolieră era deja sub presiune, întrucât lumea se îndrepta din ce în ce mai mult către surse regenerabile. Pandemia a agravat situația dificilă”.
Potrivit organizației, „contextul economic dificil împiedică continuarea campaniilor de foraj așa cum au fost planificate inițial, precum și a altor proiecte importante, limitând sau amânând astfel cantitățile suplimentare de petrol și gaze care urmează să fie produse în viitor”. Astfel, „creșterea atractivității investițiilor printr-un cadru legislativ și fiscal competitiv, stabil și predictibil reprezintă elemente de o deosebită importanță”.
Principalele măsuri specifice propuse de FPPG pentru a sprijini redresarea economică a industriei de petrol și gaze sunt:
- Necesitatea urgentă de a modifica Legea Offshore pentru deblocarea proiectului Neptun Deep și, astfel, sprijinirea redresării economice a României;
- Asigurarea pieței libere a gazelor și eliminarea impozitului suplimentar;
- Digitalizarea industriei de petrol și gaze – este necesar ca digitalizarea industriei petroliere să fie sprijinită prin modificarea legislației specifice care ar permite evoluții tehnologice menite să compenseze declinul natural accelerat al producției din industria petrolieră.
În plus, „este esențial ca birocrația să fie redusă atât în sectorul de explorare și producție, cât și în sectorul de comercializare a produselor petroliere, astfel încât să fie accelerate investițiile și alte activități specifice”, arată FPPG. Mai multe detalii găsiți în raportul FPPG, pe care îl puteți consulta AICI.
