Treci la conținutul principal

Parlamentarii europeni au votat în septembrie 2023 noi ţinte obligatorii de energie provenită din surse regenerabile. Astfel, energia regenerabilă  va trebui să reprezinte 42,5% din consumul de energie al UE până în 2030, scopul fiind de a ajunge la 45%. (Pentru claritate, documentul arată:„ combustibilii regenerabili de origine nebiologică ar trebui să fie contabilizați în sectorul în care sunt consumați (electricitate, încălzire și răcire, sau transport). Pentru a evita dubla contabilizare, energia electrică regenerabilă utilizată pentru producerea acelor combustibili nu ar trebui să fie luată în considerare.”)

Unul dintre sectoarele vizate de transformări substanțiale este cel al transporturilor, în cazul căruia utilizarea surselor regenerabile ar trebui să ducă la o reducere cu 14,5% a emisiilor GES (gaze cu efect de seră) până în 2030. Pentru aceasta, ar fi necesară o pondere mai mare a biocombustibililor, e-combustibililor și a combustibililor de origine nebiologică, așa cum este hidrogenul.

SOLUȚII PENTRU DECARBONAREA TRANSPORTULUI

Una dintre cele mai populare metode de scădere a emisiilor este „electrificarea” transportului, adică utilizarea intensă a vehiculelor electrice. Totuși, a ne baza pe o singură soluție nu este prudent, deci investițiile, eforturile de cercetare și de producție se îndreaptă și către combustibili cu emisii zero: printre care amintim biocombustibilii (ulei vegetal hidrotratat HVO, bioetanol), combustibilii sintetici (metanol) și hidrogenul.

BIOCOMBUSTIBILII. ÎNTOARCEREA LA NATURĂ PENTRU UN TRANSPORT MAI CURAT

Pe termen scurt, utilizarea combustibilor sustenabili prespune costuri mai ridicate. Beneficiul este că utilizarea acestora conduce la o reducere a emisiilor comparativă cu cea produsă de vehiculele electrice. Astfel, combustibilii durabili completează puternica tendință către electrificare a flotelor de vehicule pe care o putem observa în prezent.

Biocombustibilii, de exemplu etanolul și bio-diesel-ul, pot fi utilizați direct în motoarele cu combustie. Printre avantajele și dezavantajele utilizării acestora, cercetătorii italieni, autorii studiului intitulat „Is Banning Fossil-Fueled Internal Combustion Engines the First Step in a Realistic Transition to a 100% RES Share?”, amintesc:

  1. Nu pun presiune pe infrastructura electrică.
  2. Pot fi transportați și utilizați efectiv utilizând infrastructura existentă, utilizată pentru combustibili convenționali.
  3. Pot fi folosiți în combinație cu combustibili convenționali, această versatilitate reprezentând un sprijin pentru o tranziție avantajoasă din punctul de vedere al consumatorului final.
  4. Pot fi produși din numeroase tipuri de reziduuri agricole.

Desigur, biocombustibilii pot conduce la defrișări și la scăderea biodiversității. Totuși, experiențele anterioare ne pot ajuta să luăm măsurile cele mai bune în acest sens, mai ales că procedeele agricole sustenabile și menținerea suprafețelor împădurite pot contribui la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră și la diminuarea poluării.

COMBUSTIBILI SINTETICI – O SOLUȚIE STABILĂ, DAR COSTISITOARE

Combustibilii sintetici, numiți și power-to-liquids (PtL) sau e-combustibili, sunt considerați o altă soluție pentru decarbonarea transportului, mai ales a celui la distanță mare. E-metanolul, spre exemplu, este produs prin folosirea de CO₂ și apă, precum și energie electrică regenerabilă.

Printre beneficiile folosirii combustibililor sintetici, studiul citat amintește:

  • Pot fi produși utilizând CO₂ obținut din procese industriale, reducând emisiile
  • Se pretează depozitării de durată și transportului folosind logistica existentă (atât conducte, cât și cisterne)
  • Pot fi utilizați în motoarele existente, făcând adoptarea mai facilă decât în cazul hidrogenului și a biocarburanților.

HIDROGENUL VERDE – OBIECTIVE PREA GRANDIOASE?

Una dintre marile probleme ale decarbonării transportului este găsirea soluțiilor pentru un transport aerian mai curat. Time arată că sectorul aviatic este responsabil pentru 13,9% din emisiile transportului în UE: „Dacă aviația ar fi o țară, s-ar număra printre primele 10 din punctul de vedere al emisiilor. ” Unul dintre standardele nou adoptate de către Parlamentul European este că 2% din combustibilul aerian trebuie să fie sustenabil începând cu anul 2025, cu o creștere a acestei cote la fiecare 5 ani, urmând să se ajungă la un procentaj de 70%  în 2050.

Una dintre soluțiile care se conturează pentru industria aviatică este hidrogenul. Această tehnologie are beneficiul versatilității, putând fi folosit atât drept combustibil, cât și ca materie primă și transportor de energie.

Hidrogenul are avantajul de a putea fi produs atât din gaze naturale, cât și din energie regenerabilă: vârfurile de producție considerabile ale energie solare și eoliene permit utilizarea surplusului pentru a produce hidrogen verde. Prin REPowerEU, Comisia Europeană își propune ca în EU să se producă 10 milioane de hidrogen verde până în 2030 și să se importe alte 10 milioane de tone. Totuși, în ciuda eforturilor de finanțare, succesul acestui plan este pus sub semnul întrebării.

Una dintre principalele probleme de rezolvat este cum reușim să producem hidrogen verde la un preț competitiv.

O altă problemă este reprezentată de către capacitatea de producție, printre care capacitatea de electroliză, în privința căreia, deciziile finale de investiții sunt, în multe cazuri, încă „pe hold”. De asemenea, Renewable Grid Initiative (RGI), ONG cu sediul în Berlin, citat de energymonitor.ai, arată că producția a 10 milioane de tone de hidrogen verde înseamnă un consum de 578TWh de electricitate provenind din surse regenerabile, anual. Aceasta înseamnă că 30% din energia solară și eoliană a Europei ar trebui să meargă către producția de hidrogen.

POATE FI ROMÂNIA PE VALUL TRANZIȚIEI ENERGETICE?

România are beneficiul unor resurse însemnate: agricultura practicată în România este tot mai performantă și permite asigurarea materiei prime pentru producția de biocombustibil. De asemenea, avem un sector de petrol și gaze naturale performant, infrastructură specifică în continuă dezvoltare, ce poate fi adaptată la noile tehnologii. Nu în ultimul rând, avem oameni bine pregătiți, ce pot face transferul între tehnologii.

Dezavantajul combustibililor inovatori este că, mai ales la începutul utilizării lor la scară mare, vor fi costisitori. Investițiile pot fi importante. Totuși, țara noastră are un mare atu. România deține resurse importante de gaze naturale, recunoscute în Taxonomia UE ca fiind „combustibil de tranziție”, datorită emisiilor reduse de gaze cu efect de seră. De aceea, depozitele de gaze, atât cele aflate pe uscat, cât și din bazinul Mării Negre, vor putea face tranziția energetică mai lină pentru români.

Lasă un răspuns

Închideți meniul
Federația Patronală Petrol și Gaze

Ghica House
Strada Ion Ghica, nr. 13, Sector 3, București