Treci la conținutul principal

Necesitatea scăderii emisiilor globale de carbon este recunoscută de marea majoritate a guvernelor și societăților din întreaga lume. Ce este încă neclar este cum va reuși umanitatea să atingă ambițioasele obiective de climă. Pentru îndeplinirea acestei misiuni, comunitatea științifică, precum și producătorii din diverse sectoare de activitate, au propus numeroase soluții. Una dintre acestea se referă la tehnologiile CCUS (captarea, utilizarea și stocarea carbonului). Odată cu adoptarea Greend Deal, tehnologiile CCUS au devenit o parte tot mai importantă din demersurile UE de decarbonizare.

DIRECTIVA CCS

În cadrul Uniunii Europene, cadrul legal pentru stocarea geologică sigură pentru mediu a CO₂ a fost inițiat prin așa numita Directiva CCS, de fapt Directiva 2009/31/EC, emisă la 23 aprilie 2009. Aceasta se referă la stocarea CO₂ în formațiuni geologice din UE, pe întreaga durată de viață a siturilor de stocare. De asemenea, conține prevederi privind componentele de captare și transport ale CCS, deși aceste activități sunt acoperite în principal de legislația UE de mediu existentă, cum ar fi Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA) sau Directiva privind emisiile industriale, împreună cu modificările introduse de Directiva CCS.

Printre aspectele menționate în Directiva CCS:

  • Sunt stabilite cerințe pentru selectarea locurilor de stocare a CO₂. Un amplasament poate fi selectat numai dacă o analiză prealabilă arată că nu există un risc semnificativ de scurgere sau de deteriorare a sănătății umane sau a mediului. Nicio stocare geologică a CO₂ nu se realizează fără un permis de stocare.
  • Substanțele captate pentru a fi depozitate trebuie să fie formate în mare parte din CO₂ pentru a preveni orice efecte negative asupra securității rețelei de transport sau a locului de stocare.
  • Directiva acoperă, de asemenea, obligațiile de închidere și post-închidere și stabilește criterii pentru transferul responsabilității de la operator la statul membru, precum și garanțiile financiare înainte de injectarea propriu-zisă a CO₂.
  • Operatorii sunt incluși în Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, ce asigură că, în caz de scurgere, trebuie să predea cotele de emisii pentru orice emisii rezultate. Răspunderea pentru daunele locale aduse mediului este tratată prin utilizarea Directivei privind răspunderea pentru mediu. Răspunderea pentru daunele aduse sănătății și proprietății este lăsată la reglementare la nivelul statelor membre.

În 2023, Comisia Europeană este așteptată să prezinte o comunicare privind o viziune strategică pentru captarea, utilizarea și stocarea carbonului (CCUS), după cum a declarat în 2022 comisarul UE pentru energie, Kadri Simson.

Industria metalurgică – unul dintre principalii beneficiari ai tehnologiilor CCUS

Această strategie este absolut necesară deoarece UE va trebui să capteze și să utilizeze sau să stocheze între 300 și 640 de milioane de tone metrice de CO₂ pe an până în 2050 pentru a îndeplini obiectivele net zero.

Proiectele CCS în desfășurare în Europa

Deși cadrul legal a fost schițat cu câțiva ani în urmă, proiectele CCS nu au cunoscut o dezvoltare semnificativă. În prezent, sunt stimulate prin politicile de mediu tot mai  puternice și în vederea anului 2030, când UE și-a propus să atingă o scădere cu 55% a emisiilor, în comparație cu nivelul anului 1990. De asemenea, interesul pentru tehnologia de captare și stocare a carbonului (CCS) a fost susținut în mediul privat și de creșterea puternică a costurilor certificatelor de carbon.

Iată câteva proiecte de stocare a CO₂ planificate sau aflate în curs de dezvoltare în Europa, atât în spațiul UE, cât și în țările ce nu sunt membre, conform Reuters.

NORVEGIA

Northern Lights poate să capteze până la 1,5 milioane de tone pe an (mtpa) de CO₂ în acviferul salin din apropierea zăcământului de gaze Troll, începând cu jumătatea anului 2024. Există planuri de creștere a capacității de stocare la 5-6 mtpa, în funcție de cerere.

Smeaheia – potențial de injectare de până la 20 mtpa, începând din perioada 2027/2028.

Compania Equinor, ce a primit licența de explorare în 2022, a declarat că urmărește să injecteze CO₂ captat din producția sa de hidrogen, precum și unor clienți industriali din Europa. Decizia finală de investiție este așteptată în 2025.

Luna – capacitate de stocare de până la 5 mtpa. Amplasarea: la aproximativ 120 km vest de Bergen. Companiile partenere au primit licența de explorare în octombrie.

Havstjerne – capacitate potențială de a injecta 7 milioane de tone de gaz în fiecare an.

MAREA BRITANIE

Acorn CCS – în largul coastei Scoției, pentru dezvoltarea unui sit de stocare cu o capacitate anuală de 5-10 mtpa de CO₂ până în 2030.

Viking CCS – capacitate de stocare de 10 mtpa de CO₂ până în 2030 în zăcământul epuizat de gaz Viking din sudul Mării Nordului. Planifică să înceapă injectarea de CO₂ în 2027, inițial la o rată de 2 mtpa de CO₂, crescând până la 10 mtpa până în 2030 și 15 mtpa până în 2035.

Northern Endurance – capacitate de stocare de aproximativ 20 mtpa de CO₂ în sudul Mării Nordului, începând cu 2030.Proiectul își propune să stocheze emisiile de CO₂ captate la clusterele industriale din Teesside și Humberside.

OLANDA

Porthos – stocare de 2,5 mtpa de CO₂ în zăcămintele de gaze epuizate olandeze din Marea Nordului.

DANEMARCA

Bifrost – 3 mtpa de CO₂ în zăcămintele epuizate de gaze Harald din Marea Nordului danez din 2027, cu o creștere a capacității la mai mult de 10 mtpa până în 2030.

GERMANIA

Terminalul de export de CO Wilhelmshaven . Se vizează realizarea unei instalații de lichefiere și stocare temporară a CO₂ la Wilhelmshaven. Apoi,  CO₂ ar putea fi transportat către locurile de stocare permanente din Marea Nordului. Capacitatea: 1 mtpa de CO₂ din 2026.

MAREA BRITANIE

HyNet North West urmărește să transforme gazul și gazul combustibil de la rafinăria Stanlow din Cheshire în hidrogen cu emisii scăzute de carbon, captând și transferând CO₂ produs în timpul procesului către depozitul offshore aflat în Golful Liverpool. De asemenea, vor fi folosite drept depozit caverne de sare.

Depozitele de CO₂ folosesc adesea infrastructura companiilor din sectorul de petrol și gaze naturale

BULGARIA

ANRAV va conecta instalațiile de captare a CO₂ de la fabrica de ciment Devnya a HeidelbergCement, cu stocare permanentă offshore în zăcământul epuizat de gaze din Marea Neagră. Operațiunile încep în 2028, iar capacitatea estimată este de 800.000 de tone de CO₂ pe an.

FRANŢA

PYCASSO -proiect de captare a carbonului din industriile din sud-vestul Franței și nordul Spaniei. Stocarea se va realiza într-un zăcământ de gaze epuizate din Aquitania.

Prin aceste proiecte, UE se poate transforma într-un lider al decarbonării la nivel mondial, cu beneficiul continuității anumitor sectoare energetice, cum este cel al petrolului și gazelor naturale, precum și cu avantajul creării unor locuri de muncă înalt calificate. De asemenea, industria, unul dintre principalii beneficiari ai proiectelor CCUS, va beneficia și va putea să producă pe continentul european produsele necesare, la un preț competitiv.

Lasă un răspuns

Închideți meniul
Federația Patronală Petrol și Gaze

Ghica House
Strada Ion Ghica, nr. 13, Sector 3, București