Pentru a combate schimbările climatice, una dintre cele mai mari amenințări globale, Uniunea Europeană a intrat într-o cursă a decarbonizării fără precedent. Pe acest drum, statele membre trebuie să aleagă soluțiile care să le aducă oportunități de creștere economică și, totodată, cu cel mai mic impact asupra consumatorilor, cei care vor plăti, în definitiv, factura tranziției. Pentru sectorul energetic și nu numai, gazele naturale reprezintă soluția optimă în acest proces, România fiind în poziția privilegiată de a deține propriile resurse.
„Atingerea neutralității emisiilor de carbon până în 2050 presupune eforturi semnificative și angajamente din partea tuturor statelor membre și sectoarelor economice. Pentru a permite o tranziție eficientă și justă, va fi crucial să fie luate în considerare caracteristicile diferitelor regiuni din UE în privința resurselor și potențialului”,
arată asociația Gas Infrastructure Europe (GIE), în raportul „Decarbonizarea în Europa Centrală și de Sud-Est: Cum poate contribui infrastructura de gaze naturale la atingerea obiectivelor pe termen lung ale UE”.
Raportul, la care a contribuit și compania locală Transgaz, analizează oportunitățile aduse de infrastructura de gaze naturale și gazul în toate formele sale – gaze naturale, cu conținut redus de carbon și regenerabile – pentru zece state din această regiune, printre care și România.
Pasul 1: Trecerea de la cărbune la gaze naturale
România și Grecia au cel mai echilibrat mix, însă unul dintre aspectele regionale vizibile este dependența semnificativă de cărbune în mixul surselor pentru producția de electricitate (2018) în aproape toate statele analizate, cu excepția Letoniei și Austriei, după cum se vede în graficul alăturat, extras din acest raport.
Astfel, „în următoarele decenii, gazele naturale vor juca un rol important în regiune pentru substituirea cărbunelui în producția de energie și asigurarea flexibilității sistemelor energetice. Pentru această parte a Europei, trecerea de la cărbune la gaze naturale reprezintă cea mai rezonabil, rapid și viabil economic drum către decarbonizare”, mai arată GIE, în raportul menționat.
Până în 2030, datorită emisiilor de carbon scăzute comparativ cu alți combustibili fosili, gazele naturale asigură o tranziție lină de la cărbune, mai ales în producția de energie, sectorul încălzirii și industrii cu intensitate energetică ridicată, precum producția de oțel, fertilizanți, ciment, petrochimie etc. De asemenea, statele din regiune încearcă să crească aportul gazelor naturale și în sectorul transporturilor, sub forme de gaz natural lichefiat sau gaz natural comprimat.
Pasul 2: Integrarea gazelor regenerabile și a celor cu emisii scăzute de carbon
Tot până în 2030, infrastructura de transport și distribuție a gazelor naturale poate contribui la atingerea obiectivelor de decarbonare prin integrarea treptată a gazelor regenerabile, precum hidrogenul și biometanul, garantând astfel transportul și stocarea acestor gaze, sublinează GIE. Pregătirea sistemului energetic din această regiune pentru integrarea noilor combustibili sau vectori de energie este crucială, astfel încât să fie atinse țintele din 2050.
Infograficul realizat de Viitorul Energiei sintetizează această trecere:
De asemenea, dată fiind creșterea aportului surselor regenerabile în sistemele energetice, tehnologia Power-to-Gas reprezintă una dintre soluțiile viitorului la problema surplusului de energie „verde”. Producția de energie din surse regenerabile, în principal fotovoltaice și eoliene, este fluctuantă, dar această tehnologie permite convertirea excesului de electricitate în hidrogen – și apoi biometan, într-un proces secundar. Hidrogenul și biometanul pot fi apoi introduse în rețeaua de gaze naturale, pentru diverse utilizări în consumul casnic și industrial, așa cum am sintetizat în următorul infografic:
Cum își valorifică România avantajul propriilor resurse de gaze naturale?
Cu resurse interne semnificative de gaze naturale, România are o poziție privilegiată în regiune. Utilizarea acestora în procesul de decarbonare va permite o tranziție care valorifică oportunitățile locale, generând implicit beneficii economice substanțiale – prin susținerea industriei locale, a locurilor de muncă și a veniturilor însemnate la bugetul de stat. Totodată, dat fiind că tehnologiile viitorului nu sunt încă viabile economic și aplicabile la scară largă, utilizarea resurselor interne de gaze naturale reprezintă soluția cea mai accesibilă din punct de vedere al costurilor pentru decarbonare – un aspect important pentru o țară care are încă de recuperat decalaje economice importante față de vestul Europei.
Guvernul recunoaște rolul de bază pe care gazele naturale îl vor juca pentru o tranziție optimă și la cele mai eficiente costuri pentru România. În Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trimis de autorități la Bruxelles, la începutul lunii iunie, se arată cum gazele naturale vor contribui la o decarbonizare rapidă și eficientă a sectorului energetic românesc, în sectorul de încălzire, în transporturi, dar și la integrarea soluțiilor tehnologice ale viitorului, precum hidrogenul.
„Restructurarea sistemelor energetic (prin trecerea de la cărbune la gaz natural și prin integrarea surselor regenerabile de energie) și de încălzire (prin reabilitarea SACET-urilor, tranziția acestora de la cărbune la gaz și chiar la surse regenerabile de energie, coroborat cu sprijinirea tranziției consumatorilor la încălzire în sistem centralizat) pot duce la o reducere semnificativă a poluării aerului”, se menționează în PNRR.
Totodată, Guvernul arată că, „pentru a putea înlocui rapid capacitățile pe cărbune, gazul trebuie să joace un rol cheie, în amestecul cu hidrogenul, în vederea susținerii obiectivelor naționale de decarbonizare și în conformitate cu recomandările specifice de țară. Noile proiecte gas-to-power și power-to-X ar pune România în avangarda inovării energetice europene și am putea aduce mai multă stabilitate și securitate inclusiv pe piața energetică europeană”.
În viziunea pentru 2050 a Comisiei Europene, hidrogenul este una dintre cele mai promițătoare tehnologii ale viitorului, cu multiple aplicații, atât în sectorul producției de energie, cât și în industrie și transporturi. Chiar dacă în strategia europeană pentru hidrogen accentul este pus pe hidrogenul verde, România poate miza inteligent pe cartea propriilor resurse de gaze naturale pentru a produce hidrogen albastru – obținut din gaze naturale în combinație cu tehnologia de captare și stocare a carbonului (CCS). De altfel, această opțiune este menționată și în PNRR: „Pe măsură ce hidrogenul verde produs local devine o alternativă, acesta va profita de introducerea timpurie a hidrogenului albastru în mix și de dezvoltarea infrastructurii conexe. Producția locală de hidrogen albastru este cea mai puțin costisitoare soluțiepentru a reduce emisiile rezultate din combustia gazului natural și practic singura soluție de a produce cantități mari de hidrogen pe termen scurt, neavând efecte negative asupra echilibrării SEN”.
„Coloana vertebrală” pentru transportul hidrogenului
Utilizarea infrastructurii existente de transport al gazelor naturale pentru transportul hidrogenului reprezintă cea mai eficientă soluție care să permită dezvoltarea la scară largă a acestei tehnologii. În vara anului trecut, un grup de 11 operatori ai sistemelor de transport al gazelor naturale, membri ai GIE (printre care și operatorul național Transgaz), au realizat o viziune pentru a conecta furnizarea și consumul hidrogenului printr-o rețea pan-europeană – formată 75% din conducte existente și 25% din conducte noi. Aceasta arată un mod concret „de a dezvolta gradual o coloană vertebrală dedicată hidrogenului cu o lungime de aproape 23.000 de km până în 2040. În plus, oferă o analiză clară de cost ce demonstrează că se poate realiza la costuri acceptabile social”, menționează GIE, în raportul indicat anterior (pe care îl puteți găsi AICI).
De altfel, Transgaz, în calitate de operator al sistemului de transport gaze naturale, a prevăzut în strategia sa de dezvoltare integrarea hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon în sistemul de transport gaze naturale. În urma unei analize preliminare, au fost identificate 11 culoare care poate să fie incluse în ”coloana vertebrală” a viitorului sistem european de transport al hidrogenului (sursa, AICI).
De asemenea, PNRR prevede că România intenționează să dezvolte o Strategie națională dedicată hidrogenului. Citiți documentul integral AICI.
Risc major: creșterea dependenței de importuri
Așadar, rolul gazelor naturale pentru tranziția energetică și integrarea combustibililor viitorului este de necombătut. În tot acest lanț, o verigă este însă foarte slabă: disponibilitatea resurselor de gaze naturale. Cu o legislație care îngreunează creșterea producției interne și, mai ales, fără exploatarea zăcămintelor însemnate din Marea Neagră, România riscă să își majoreze semnificativ dependența de importuri de gaze naturale.
